Cum alegi între restructurare, concordat preventiv și insolvență
Cum alegi între restructurare, concordat preventiv și insolvență
O firmă care începe să întâmpine dificultăți financiare nu are o singură soluție.
În funcție de gravitatea situației, de nivelul datoriilor și de capacitatea afacerii de a genera venituri, pot fi analizate mecanisme diferite: restructurarea, concordatul preventiv sau procedura insolvenței.
Problema este că aceste variante sunt deseori confundate.
Un antreprenor poate încerca restructurarea când firma este deja în insolvență sau, dimpotrivă, poate considera că insolvența este inevitabilă deși compania se află încă într-o etapă în care poate utiliza o procedură preventivă.
Diferența esențială este momentul în care se află firma.
Primul lucru pe care trebuie să îl stabilești: dificultate sau insolvență?
Legislația actuală face o distincție clară între o firmă aflată în stare de dificultate și una care se află deja în stare de insolvență.
Procedurile de prevenire a insolvenței sunt destinate debitorilor aflați în dificultate, dar care nu sunt în insolvență.
Starea de dificultate presupune existența unor împrejurări care afectează temporar activitatea și care amenință capacitatea viitoare a firmei de a-și plăti datoriile la scadență, dacă nu sunt adoptate măsuri de redresare.
După modificările legislative aplicabile din decembrie 2025, raportul întocmit în cadrul procedurilor preventive trebuie să conțină inclusiv elemente care să justifice faptul că debitorul nu se află deja în stare de insolvență.
Acest aspect este esențial în alegerea procedurii.
Ce înseamnă restructurarea firmei
Termenul „restructurare” este folosit într-un sens larg pentru măsurile prin care o companie încearcă să își readucă activitatea la un nivel sustenabil.
Aceste măsuri pot include:
- renegocierea datoriilor;
- prelungirea termenelor de plată;
- reducerea unor costuri;
- reorganizarea activității;
- valorificarea unor active care nu sunt esențiale;
- obținerea unei finanțări noi;
- modificarea structurii operaționale.
Dacă dificultățile pot fi rezolvate printr-o negociere directă și voluntară cu creditorii, aceasta poate fi prima variantă analizată.
Atunci când este nevoie de un cadru juridic mai clar, poate deveni relevant acordul de restructurare, reglementat de Legea nr. 85/2014.
Ce este acordul de restructurare
Acordul de restructurare este o procedură de prevenire a insolvenței destinată firmelor aflate în dificultate, dar care nu sunt încă în insolvență.
Acordul este negociat cu creditorii ale căror creanțe urmează să fie afectate și poate prevedea măsuri pentru redresarea activității și plata totală sau parțială a creanțelor afectate.
Administratorul restructurării trebuie să verifice și să justifice faptul că firma se află în dificultate și că nu este în insolvență.
Planul poate include atât măsuri financiare, cât și operaționale, iar după confirmare poate deveni opozabil creditorilor afectați în condițiile prevăzute de lege.
Când poate fi potrivit acordul de restructurare
Acesta poate fi analizat atunci când:
- firma încă funcționează;
- există perspective reale de redresare;
- problemele financiare nu au ajuns încă la nivelul insolvenței;
- poate fi construit un plan realist pentru plata creditorilor;
- există suficient timp pentru negociere.
Este o soluție potrivită mai ales atunci când antreprenorul intervine înainte ca executările și lipsa lichidităților să afecteze grav activitatea.
Ce este concordatul preventiv
Concordatul preventiv este tot o procedură de prevenire a insolvenței, însă are un caracter judiciar mai pronunțat.
Poate fi accesat de un debitor aflat în dificultate, dar care nu se află în insolvență.
În procedură este desemnat un administrator concordatar, iar în termenul prevăzut de lege este elaborat un plan de restructurare care poate afecta anumite creanțe și poate include măsuri pentru redresarea firmei.
Planul trebuie să prezinte perspective rezonabile de prevenire a insolvenței și de menținere a viabilității afacerii.
Un avantaj important al concordatului: protecția față de executări
Un element care diferențiază concordatul preventiv este posibilitatea suspendării executărilor silite în condițiile prevăzute de lege.
Aceasta poate oferi companiei timpul necesar pentru negocierea și implementarea unui plan de restructurare fără presiunea imediată a unor executări individuale.
Totuși, efectele concrete trebuie analizate în funcție de stadiul procedurii și de măsurile dispuse.
Când poate fi potrivit concordatul preventiv
Poate fi analizat atunci când:
- firma nu este încă în insolvență;
- presiunea creditorilor este deja ridicată;
- există executări sau risc real de executare;
- societatea are nevoie de un cadru organizat de negociere;
- activitatea este încă viabilă;
- există perspective rezonabile ca un plan de restructurare să funcționeze.
Concordatul este, în esență, o soluție pentru firmele care încă pot fi salvate, dar care au nevoie de un mecanism juridic mai puternic pentru a obține timpul necesar restructurării.
Când restructurarea și concordatul nu mai sunt suficiente
Dacă firma nu mai poate achita datoriile exigibile cu fondurile disponibile și sunt îndeplinite condițiile legale ale stării de insolvență, procedurile preventive nu mai reprezintă instrumentul potrivit.
În acest punct trebuie analizată procedura insolvenței.
Insolvența este o procedură colectivă în care situația companiei și creanțele creditorilor sunt gestionate într-un cadru reglementat.
Procedura poate conduce fie la reorganizare judiciară, fie, atunci când redresarea nu mai este posibilă, la faliment.
Insolvența nu înseamnă automat faliment
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe pe care antreprenorii trebuie să le înțeleagă.
Insolvența nu înseamnă automat lichidarea companiei.
Dacă afacerea este viabilă, poate fi analizată reorganizarea judiciară.
Un plan de reorganizare poate urmări:
- continuarea activității;
- restructurarea datoriilor;
- adaptarea costurilor;
- valorificarea unor active;
- modificarea modelului de funcționare;
- plata creditorilor potrivit programului stabilit.
Falimentul intervine atunci când reorganizarea nu este posibilă sau când sunt îndeplinite situațiile prevăzute de lege pentru intrarea în faliment.
Diferența dintre cele trei variante
Simplificat, diferența poate fi înțeleasă astfel:
Restructurarea / acordul de restructurare – firma este în dificultate, dar încă nu este în insolvență și există timp pentru negociere.
Concordatul preventiv – firma este tot în dificultate, nu în insolvență, însă are nevoie de un cadru juridic mai puternic și de protecție pentru implementarea restructurării.
Insolvența – compania a ajuns în starea reglementată de Legea nr. 85/2014 și este necesară gestionarea colectivă a datoriilor, cu posibilitatea reorganizării sau falimentului.
Ce nu trebuie să faci: să alegi procedura doar după nume
Uneori antreprenorii caută cea mai „ușoară” procedură sau cea care pare să ofere cea mai mare protecție.
Aceasta este o abordare greșită.
Nu procedura trebuie aleasă prima.
Mai întâi trebuie stabilită situația reală a companiei.
Trebuie analizate:
- nivelul total al datoriilor;
- datoriile scadente;
- lichiditățile disponibile;
- creanțele care pot fi încasate;
- creditorii și garanțiile existente;
- executările silite;
- contractele în derulare;
- capacitatea de a genera venituri;
- perspectivele afacerii în următoarele luni.
Abia apoi poate fi stabilită procedura potrivită.
Cum influențează timpul alegerea
Din experiența echipei Insolvența SM SPRL, acumulată în peste 15 ani de administrare a procedurilor de insolvență și restructurare, una dintre cele mai importante diferențe este momentul în care antreprenorul solicită analiza.
O firmă care intervine atunci când dificultățile abia au început poate avea acces la mai multe mecanisme de prevenire a insolvenței.
Dacă administratorul așteaptă până când societatea nu mai poate achita datoriile exigibile, unele dintre aceste opțiuni nu mai pot fi utilizate.
Modificările legislative din 2025 au făcut această delimitare și mai clară: pentru procedurile preventive trebuie justificat explicit că debitorul nu se află deja în insolvență.
Un exemplu simplu
Să presupunem că o firmă are clienți și activitate profitabilă, dar un contract important este plătit cu întârziere.
Compania începe să întârzie anumite plăți, însă are perspective clare de revenire.
Într-o asemenea situație poate fi analizată o restructurare sau, dacă este nevoie de un mecanism legal mai complex, o procedură preventivă.
În schimb, dacă aceeași companie ajunge în situația în care nu mai dispune de fondurile necesare pentru achitarea obligațiilor exigibile și această stare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, analiza se mută către insolvență.
De aceea, două firme cu aceeași valoare nominală a datoriilor pot avea nevoie de soluții complet diferite.
Ce rol are practicianul în insolvență
Înainte de alegerea procedurii, practicianul analizează atât partea juridică, cât și situația economică a societății.
În funcție de mecanismul utilizat, acesta poate avea rol de:
- administrator al restructurării;
- administrator concordatar;
- administrator judiciar.
Experiența practică este importantă tocmai pentru că alegerea unei proceduri nepotrivite poate însemna pierdere de timp și reducerea șanselor de redresare.
Alegerea între restructurare, concordat preventiv și insolvență nu trebuie făcută doar în funcție de valoarea datoriilor.
Elementul decisiv este starea reală a companiei.
Dacă firma este în dificultate, dar nu se află încă în insolvență, pot fi analizate procedurile preventive.
Dacă starea de insolvență este deja instalată, trebuie analizată procedura insolvenței și posibilitatea reorganizării judiciare.
Cu cât această evaluare este realizată mai devreme, cu atât firma poate avea mai multe variante pentru protejarea și redresarea activității.
Contactează Insolvența SM SPRL
Dacă firma ta are datorii și nu știi dacă este potrivită restructurarea, concordatul preventiv sau procedura insolvenței, echipa Insolvența SM SPRL poate analiza situația economică și juridică a companiei înainte de alegerea unei proceduri.
Cluj-Napoca
Str. Pitești nr. 5, ap. 1, Cluj-Napoca – 400119
Telefon: 0745 943 028
Email: clujnapoca@insolventasm.ro
Timișoara
Str. Gheorghe Lazăr nr. 9, corp D, et. 4, birou HQD404, Timișoara – 300081
Telefon: 0740 142 711
Email: timisoara@insolventasm.ro
Satu Mare
Str. Crișan nr. 5, ap. 2, Satu Mare – 440098
Telefon: 0758 989 895
Email: office@insolventasm.ro
Program: Luni – Vineri, 08:30 – 16:30
Solicită o analiză a situației firmei tale înainte de alegerea procedurii. Diferența dintre dificultate și insolvență poate determina ce soluții legale mai sunt disponibile.
Care este diferența dintre restructurare și insolvență?
Restructurarea poate fi utilizată pentru redresarea unei firme aflate în dificultate, înainte de instalarea insolvenței. Insolvența este procedura aplicabilă atunci când sunt îndeplinite condițiile legale privind incapacitatea de plată.
O firmă aflată deja în insolvență poate intra în concordat preventiv?
Nu. Conform legislației actuale, concordatul preventiv este destinat debitorului aflat în dificultate, dar care nu se află în stare de insolvență.
Ce este acordul de restructurare?
Este o procedură de prevenire a insolvenței prin care firma negociază cu creditorii afectați un acord destinat redresării activității și achitării totale sau parțiale a creanțelor afectate.
Concordatul preventiv poate suspenda executările silite?
Da, procedura concordatului preventiv include mecanisme de suspendare a executărilor silite în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Ce s-a schimbat în 2025?
Legea nr. 239/2025 a introdus cerințe suplimentare pentru procedurile preventive, inclusiv obligația de a justifica, pe baza documentelor economice, faptul că debitorul aflat în dificultate nu se află deja în insolvență. Modificările au intrat în vigoare în decembrie 2025.
Ultima actualizare: august 2026
Revizuit de: Echipa Insolvența SM SPRL
Articol cu caracter informativ, redactat cu sprijinul tehnologiilor AI și revizuit de echipa Insolvența SM SPRL pentru verificarea acurateței informațiilor și conformității cu legislația în vigoare. Informațiile prezentate nu înlocuiesc analiza juridică și financiară individuală a unei situații concrete.